Cardiologul Bucuresti-Sector 4 reprezinta pagina unde puteti gasi informatii utile despre Cardiolog Bucuresti-Sector 4: Cabinet Cardiologie Sector 4.
Cabinetul de cardiologie Sector 4 va ofera consultatii cardiologice pentru diagnosticul si tratamentul bolilor cardiovasculare: consultatii clinice medicina interna cardiologie, ecografie generala 2D (abdomen, tiroida, sarcina), ecocardiografie 2D, electrocardiograma EKG, oscilometrie, monitorizare 24h, tensiune arteriala EKG Holter.
Consultul cardiologic evaluează simptomatologia, antecedentele şi riscul cardiovascular al pacientului, orientând medicul către un diagnostic corect şi ajutând la stabilirea indicaţiei de efectuare a altor investigaţii specifice în funcţie de suspiciunea clinică şi de patologia fiecărui pacient în parte. Un consult cardiologic complet include întotdeauna o electrocardiogramă şi o ecocardiografie, investigaţii absolut necesare pentru un diagnostic corect.
După stabilirea unui diagnostic corect şi complet, medicul cardiolog poate alege, tot în cadrul consultului cardiologic, schema de tratament care se potriveşte cel mai bine pacientului respectiv şi complexului de afecţiuni de care suferă acesta.
ELECTROCARDIOGRAMA
Electrocardiograma de repaus (EKG) este o investigaţie neinvazivă utilizată pentru a înregistra activitatea electrică a inimii fiind indispensabilă unui consult cardiologic complet.
Întrucât aspectul electrocardiogramei poate varia de la o zi la alta şi la ore diferite în funcţie de simptomatologia pacientului şi de starea acestuia, este util ca fiecare consult cardiologic să fie însoţit de o electrocardiogramă.
Bătăile cardiace sunt consecinţa unor impulsuri electrice generate de anumite celule din inimă. Aceste impulsuri electrice sunt înregistrate de electrocardiograf (EKG ) şi transpuse pe un monitor şi pe hârtie.
Beneficiile şi indicaţiile electrocardiogramei de repaus
Electrocardiograma oferă informaţii de tip morfologic, prin analiza traseului înregistrat evidenţiindu-se hipertrofia ventriculilor (îngroşarea muşchiului inimii), dilatarea atriilor precum şi existenţa unor zone de ischemie (unde muşchiul inimii nu primeşte suficient sânge şi substanţe nutritive datorită stenozării - îngustării arterelor care hrănesc inima, arterele coronare). De asemenea, pe electrocardiograma de repaus se evidenţiază zonele de necroză miocardică (unde muşchiul inimii nu primeşte deloc sânge şi substanţe nutritive datorită ocluziei - astupării arterelor coronare, aşa cum se produce în cazul unui infarct miocardic). Acestea îi oferă medicului informaţii despre un infarct miocardic trecut sau în desfăşurare. Astfel, prin analiza structurii unei electrocardiograme de repaus, se poate pune diagnosticul de ischemie acută sau cronică, precum şi localizarea acesteia la nivelul muşchiului cardiac, oferind informaţii despre artera coronară responsabilă precum şi despre gradul în care aceasta este afectată. Electrocardiograma de repaus prezintă modificări caracteristice în anumite afecţiuni cardiace (cardiomiopatia hipertrofică, transpoziţia de vase mari etc), contribuind astfel la diagnosticul acestora.
De asemenea, cu ajutorul electrocardiogramei de repaus se obţin informaţii despre ritmul si frecvenţa cardiacă, această investigaţie fiind indispensabilă pentru diagnosticul tuturor aritmiilor (tulburărilor de ritm) şi al tulburărilor de conducere. Electrocardiograma îi permite medicului să identifice un ritm neobişnuit de alert al inimii (tahicardie), un ritm prea lent al inimii (bradicardie) sau un ritm neregulat (aritmie ) şi asfel să aleagă tratamentul adecvat pacientului respectiv.
Astfel, datorită multiplelor beneficii pe care le aduce, electrocardiograma trebuie efectuată întotdeauna când este suspectată o afecţiune cardiovasculară, această investigaţie fiind lipsită de contraindicaţii.
În ce constă investigaţia?
Electrocardiograma de repaus presupune montarea unor electrozi pe corpul pacientului la nivelul incheieturii mâinilor şi a picioarelor şi pe torace în zona precordială, în dreptul inimii. Investigaţia durează aproximativ 5 minute, se poate efectua în orice moment al zilei, poate fi repetată de oricâte ori este necesar fără să prezinte niciun risc.
Pregatirea pentru investigaţie
Electrocardiograma de repaus nu necesită o pregatire specială a pacientului şi se poate efectua în orice moment al zilei iar pacientul nu trebuie să-şi întrerupă medicamentaţia înainte de această investigaţie.
ECOCARDIOGRAFIA
Ecocardiografia sau ecografia cardiacă este o metodă de diagnostic care, similar altor tipuri de ecografie, se bazează pe folosirea ultrasunetelor. Investigaţia este uşor de efectuat (nu necesită nicio pregătire specială prealabilă, se poate efectua în orice moment al zilei, nu presupune niciun fel de disconfort pentru pacient), neinvazivă (nu presupune înţeparea pacientului sau un alt mod de agresiune asupra acestuia) şi lipsită de riscuri. Spre deosebire de alte investigaţii care presupun folosirea radiaţiilor (radiografie, CT, RMN), pătrunderea în sistemul circulator al pacientului prin înţepare (cateterism, coronarografie) sau în alte cavităţi cu ajutorul instrumentelor endoscopice (endoscopia, colonoscopia, cistoscopia, etc.), ecocardiografia poate fi repetată oricât de frecvent fără să afecteze cu nimic pacientul respectiv.
Ecografia cardiacă a devenit o metodă de rutină in diagnosticul, aprecierea severităţii si ghidarea tratamentului pentru majoritatea afecţiunilor cardiovasculare. Este folosită atât în urgenţele cardiovasculare, cât şi în bolile cronice, orice consultaţie cardiologică actuală presupunând efectuarea acestei investigaţii.
Ecocardiografia presupune plasarea unui dispozitiv cu ultrasunete (transductor) pe pieptul pacientului, cu ajutorul căruia medicul poate să vizualizeze pe monitor structura şi contracţiile inimii acestuia şi, astfel, poate identifica eventualele anomalii ale muşchiului şi valvelor inimii.
Există mai multe moduri de examinare ecografică: ecografia in mod M, ecografia bidimensională, examinarea Doppler pulsatil, spectral (continuu) si color şi Dopplerul tisular. Toate aceste moduri dau informaţii complementare şi sunt folosite pentru o evaluare cardiacă completă, succesiv sau simultan.
Ecografia in mod M a apărut odată cu dezvoltarea acestei metode diagnostice şi redă mişcarea structurii cardiace urmărite in funcţie de timp. Se caracterizează printr-o rezoluţie temporală foarte bună şi este utilizată şi în prezent pentru efectuarea cu mai multă exactitate a unor măsurători: dimensiunea cavităţilor cardiace, diverse distanţe, grosimea pereţilor, fracţia de ejecţie sau de scurtare etc.
Ecografia 2D sau bidimensională permite vizualizarea tuturor structurilor cardiace: camerele sau cavităţile inimii (atrii şi ventriculi), valvele care separă camerele (cavităţile) cardiace, pericardul (membrana care înveleşte inima), vasele care sunt conectate cu inima (venele pulmonare şi cave, artera aortă şi artera pulmonară). Astfel, ecografia bidimensională oferă informaţii despre morfologia structurilor inimii (dilatarea cavităţilor, hipertrofia sau îngroşarea peretilor, aspectul şi mişcarea valvelor), permite aprecierea funcţiei cardiace (contractilitatea muşchiului inimii sau a miocardului), evidenţiază prezenţa de lichid in pericard sau a unor structuri anormale la nivelul cavităţilor cardiace (cheaguri - trombi sau tumori), diagnostichează cu acurateţe ruptura unor pereţi sau a intimei arterei aorte (disecţia de aortă) sau diversele malformaţii congenitale cardiace etc.
Examinarea Doppler (pulsatil, continuu sau color) permite vizualizarea şi măsurarea vitezei curgerii sângelui în interiorul cavităţilor cardiace şi al vaselor de sânge şi efectuarea unor măsuratori hemodinamice utile pentru depistarea insuficienţelor sau stenozelor valvulare (în aceste cazuri vitezele de circulaţie a sangelui sunt mult crescute) sau cuantificarea severităţii acestora (valvulopatii sau afecţiuni valvulare, cardiomiopatii, hipertensiune pulmonară etc.)
Dopplerul tisular este un mod de examinare Doppler dezvoltat în ultimii ani de care nu dispun decât ecografele moderne foarte performante şi care permite aprecierea cu acurateţe crescută a funcţiei sistolice şi diastolice cardiace, fiind extrem de util în evaluarea severităţii diverselor afecţiuni cardiace.
Ecocardiografia reprezintă astfel o metodă de diagnostic indispensabilă cardiologiei actuale, cu următoarele indicaţii:
- diagnosticul şi urmărirea în dinamică a afecţiunilor valvulare;
- diagnosticul malformaţiilor congenitale cardiace;
- depistarea tumorilor şi a altor formaţiuni intracardiace;
- diagnosticul afecţiunilor pericardice;
- monitorizarea protezelor valvulare;
- urmărirea pacienţilor operaţi cu bypass aortocoronarian;
- monitorizarea tratamentului pacienţilor hipertensivi, cu cardiopatie ischemică cronică dureroasă, cu angioplastie transluminală percutană cu montare de stent, cu infarct miocardic acut;
- urmărirea pacienţilor cu diverse tipuri de cardiomiopatii.